EXPLICAREA RUTINEI
Rutina constă în diverse abilități fundamentale de mișcare, cum ar fi săriturile și aterizarea. În această rutină, jucătorii au sarcină să atace, să apere și să efectueze abilități de săritură și aterizare în funcție de cele trei niveluri diferite de dificultate.

PREGĂTIRE

  • Teren pătrat (de exemplu, jumătate de teren baschet sau unul complet)
  • 2 cutii
  • 1 minge
  • 1 cerc (sau material selectat pentru a defini zona de activitate)
  • 2 bucăți de material a oricărui alt echipament care ajută la efectuarea exercițiilor de sărituri și aterizare.

EXECUTAREA RUTINEI
În această rutină, contextul principal este un teren de baschet unde antrenorii de baschet efectuează în mod regulat sesiunile de antrenament la un club. Rutina poate fi folosită ca o încălzire pentru diferite tipuri de teme în baschet (de exemplu – dribling, demarcare, mișcări false, apărare, atac, marcaj etc.).

INFORMAȚII SUPLIMENTARE: CUM ATINGEM ÎNVĂȚAREA MOTORIE OPTIMĂ ȘI APLICĂM AUTO-DETERMINARE?

  • Luarea deciziilor va stimula controlul motor adaptativ: abilitățile multidirecționale într-un mediu deschis imprevizibil sunt încorporate, apărătorii / atacatorii trebuie să anticipeze / reacționeze în funcție de schimbările rapide din mediu (de exemplu, alți jucători, schimbarea culorii conului, bilă).
  • Învățare motorie implicită: Jucătorii vor trebui să acorde atenție mediului în continuă schimbare și învățarea implicită este stimulată cu analogii / exemple de focalizare externă de instrucțiuni/feedback pentru îmbunătățirea posturii corpului în timpul efectuării sarcinilor de aterizare.
  • Provocare/Distracție: Învingeți adversarul (provocare) pentru a marca un punct câștigător (distracție/făcând din aceasta un joc: cele mai multe puncte marcate, săriturile cel mai bine performante si cele mai dificile).
  • Motivație: Îmbunătățită prin furnizarea de autonomie și furnizarea diverselor situații de joc (sarcini, cosuri, scor, fundaș/atacator) stimulând o provocare sigură între jucători (de ex.: dați un punct când apărarea cu succes va crește competiția între jucători).
  • Autonomie: Faceți jucătorii să aleagă sau să controleze diferite aspecte ale piesei (de exemplu: atacator/apărător de rol, ce secvență de con trebuie atinsă, practicați cu sau fără o minge etc.).
  • Competență: Sentimentul de competență este creat oferind jucătorului opțiunea de a alege o variație a rutinei (raportându-ne la nivel sau condiții materiale).
  • Cooperare: Sentimentul de apropiere este creat de specificul sportului cu colegii lor + de sentimentul cel mai legat de opțiunea din care au ales.
  • Diferențiere (vârsta/dificultate): Rutina este facuta pentru a fi usor adaptata de catre antrenor pentru nevoile diferitilor jucatori.

VARIAȚII POSIBILE

  • Faceți din „mișcare optimă” un joc. Asta înseamnă că jucătorul A și/sau D poate obține puncte aterizând corect (în ceea ce privește tehnica de aterizare pentru obiectivul de prevenire – antrenorul va observa).
  • Adăugarea de presiune de timp: oricine / care echipa scoruri cele mai multe goluri (punct) în acest timp?
  • Utilizați diferite mingi (jucătorii pot alege de exemplu, mingi de baschet, handbal sau de tenis).
  • Vă sugerăm să îmbunătățiți provocarea, de asemenea, să acordați puncte pentru o recuperare (înainte ca mingea să lovească pentru prima dată solul).
  • Din poziția de jos a jucătorilor, B & C se confruntă reciproc în timp ce efectuează mișcări de sărituri / aterizare, acest lucru poate fi cu sau fără cutii.
  • Jucătorii B și C pot intra în teren și se pot lupta pentru revenire atunci când jucătorul A părăsește zona de activitate (cercul galben) pentru a efectua o aruncare din săritură.
  • Jucătorul A poate începe situația din joc ori de câte ori dorește.
  • Jucătorul A poate dribla liber în zona galbenă a sarcinii (antrenorul poate defini zona de activitate cu o bandă comună, pentru a nu avea interferențe cu jocul), acordând în același timp atenție jucătorilor B și C.
  • Jucătorii B și C efectuează mișcări de sărituri-aterizare, acest lucru poate fi orice ca salturi ghemuite, sărituri, salturi de patinator, salturi de rotație, aterizare variabilă pe unul sau două picioare.
  • Jucătorii B și C pot decide ce tip de salt-aterizare vor face și când intră pe teren pentru a recupera mingea după sarcina lor de salt-aterizare.
  • De îndată ce jucătorul B sau C rulează în teren, jucătorul A poate opri mingea și poate efectua lovitura de săritură.
  • Jucătorii B și C rebound mingea înainte de a lovi la sol, care va crea o sarcină de salt-aterizare.
  • După recuperare (de exemplu, jucătorul C recuperează), jucătorul care colectează mingea trebuie să ia o decizie cine este coechipierul său pentru următorul joc (în acest caz A sau B) și să transmită mingea acelui jucător (să spunem A). După trecerea jucătorului C trebuie să alerge la linia de trei puncte și să primească pasa de la A. Apoi, A și C joacă 2 pe 1 împotriva jucătorului B. După terminarea jocului, jucătorii trec la pozițiile inițiale de exercițiu în sensul acelor de ceasornic.
  • Jucătorul A poate dribla liber în zona desemnată (antrenorul poate defini zona de activitate cu o bandă comună sau poate folosi liniile reale ale terenului) acordând în același timp atenție jucătorilor B și C care efectuează exerciții de sărituri și aterizare. Jucătorul D acționează ca apărător al jucătorului A.
  • Jucătorul B și C efectuează diferite mișcări de săritură-aterizare la poziția lor de pornire înainte de a merge să repună mingea în teren.
  • Jucătorul B (sau C) reproduce mișcările de sărituri/aterizare de la jucători (B&C) la linia de jos: adică jucătorul B inițiază mișcările de salt-aterizare și C imită ceea ce face B. Pentru B acest lucru creează autonomie / distracție: el poate decide ce salt-aterizare pentru a efectua! Pentru C acum saltul-aterizarea devin neprevăzute.
  • B inițiază atunci când mișcările de salt-aterizare sunt finalizate și inițiază intrarea pe teren.
  • De îndată ce jucătorii B sau C a alerga în teren, jucătorul A poate driblea într-o zonă desemnată și efectuează împușcat sari.
  • Jucătorii B și C se luptă pentru revenire.
  • După revenire, jucătorul care colectează mingea (să spunem C) trebuie să facă o pasă jucătorului ales de el (A, D sau B) și să alerge spre coșul opus. Jucătorul care a primit mingea (să spunem A) trebuie să facă o pasă lungă jucătorul C. Ceilalți doi jucători trebuie să se adapteze la a fi apărători. După ce primesc (de preferință primesc în timp ce sar) jucătorii C driblează mingea înapoi la coșul inițial și joacă 2 pe 2 împotriva D și B.